VÂNT(4)

Există anumite locuri interesante, însă numai pentru noi. Locuri care ne fac să ne simţim diferit pentru că sunt diferite, ori datorită decorului ori persoanelor întâlnite acolo. Aici putem fi noi înşine, putem să ne descoperim, iar viaţa noastră nu mai e niciodată aceeaşi după întâlnirea cu locurile acestea. Astfel, ajungem să ne cunoaştem şi să ne întelegem.
De obicei, localul era liber. Complet gol. De aceea îi plăcea lui Cătălin. Era o oază de linişte sufletească. Dar astăzi, avea s-o împartă cu cineva. Nu îi surâdea ideea, mai ales că îşi dorea singurătatea cu orice preţ. S-a aşezat la masa lui obişnuită, nu înainte de a-şi lua un suc. Se aşezase cu spatele la ea, nu vroia să fie distras. Vroia să îşi facă puţină ordine în gândire.
Paşii au adus-o pe Alina în acest local ascuns şi pustiu. Pentru ea, era o schimbare binevenită de atmosferă şi nu-i venea să creadă că, deşi era atât de pustiu, simţea voluptatea cunoaşterii în atmosferă. Nu ştia ce va cunoaşte, dar, pe moment, sentimentul era unul plăcut şi interesant. Îi ascuţea toate simţurile şi, în acelaşi timp, o moleşea. Atunci s-a petrecut lucrul pentru care paşii o ghidaseră acolo, deşi ea încă nu ştia asta.
Alina l-a observat imediat. Era atât de ascuns localul încat nu credea că mai ştie cineva de el. Dar acest băiat nu părea pierdut, ci chiar opusul. Deşi erau unul cu spatele la celălalt, Alina se tot întorcea să-l priveasca. Părea un om interesant. Cătalin, deşi încerca, nu-şi putea stăpâni curiozitatea. Vroia, prin priviri scurte, să o cuprindă pe toată. Asincronizarea cu care se priveau nu putea fi mai perfectă. Un ochi interesat ar putea s-o asemuiască unui joc de scenă. Se priveau, iar fiecare încerca să-şi dea seama de ce era celălalt aici. Toată osteneala, când câteva cuvinte ar fi fost de ajuns…

~ by irene1991 on July 25, 2009.